Iese din aeroport cu privirea în jos. Cu rucsacul pe umeri și cu geaca strânsă în brațe. Se pierde printre ceilalți pasageri, în forfota de după aterizare. E parte din mulțime – dar e ea. Unică. La fel ca povestea vieții sale.
În acte și în viața de zi cu zi, lumea îi spune Naya. Are 24 de ani și, până acum, s-a plimbat între două lumi: Latakia, orașul sirian în care s-a născut și a crescut, și nord-estul Franței, unde s-a mutat, mai apoi, familia ei. Acum, din Franța, se întoarce la Iași. O altă lume, un alt drum. Un alt acasă.
[doxoslider:1-3]
Locuiește chiar în curtea Catedralei Mitropolitane, la Colegiul „Sfântul Nicolae”, comunitatea de fete. Și a ajuns aici pe un fir care leagă în chip minunat Siria de Iași. Nu departe de locul în care s-a născut Naya este o mănăstire a cărei stareță se numește Macrina. Mama Nayei îi era atât de apropiată maicii încât, atunci când a venit vremea botezului, a vrut ca fetița să-i poarte numele. Apropiat al maicii și al mănăstirii este și Amar, un doctorand sirian stabilit de mai mulți ani în Iași. Acesta a aflat că la Colegiu este un loc liber tocmai atunci când Naya – care se afla de acum în Franța – avea nevoie de cazare. Și așa a ajuns Naya aici. Dintr-o mănăstire din Siria, prin Franța, până la Mitropolia din Iași. Într-o cameră mică, mansardată, cu o fereastră în tavan prin care intră lumina. Și prin care vede Cerul. Toate acestea o încurajează. Dar nici ea nu uită să se încurajeze și să se motiveze. Zi de zi. Pe pereți, printre fotografii, orare și calendare, sunt mesaje pe care și le-a scris în limbile pe care atât de bine le stăpânește: arabă, franceză și engleză.
În arabă, traducerea sună cam așa: „Minunea lui Dumnezeu e mai mare decât limitele visurilor noastre” și „Celui care își spune slăbiciunile lui Dumnezeu, Dumnezeu nu-l lasă niciodată”. În franceză, a scris: „Sunt în stare să-mi ating obiectivele și să-mi realizez visurile”. Iar în engleză: „Sunt exact acolo unde trebuie să fiu și mă îndrept în direcția potrivită”. Trei limbi, o singură determinare. Și-o direcție în care are de privit.
[doxoslider:4-8]
Din timpul petrecut în cameră, multe ore sunt la birou. Naya studiază Medicina la Iași, iar acum, în fața ei, sunt cărți, caiete și un manual de anatomie deschis la planșa cu creierul. Lângă toate acestea, o iconiță. Sfântul Ierarh Luca al Crimeii. Și el a fost medic, chirurg, profesor. Prezența lui îi este ocrotire. Un chip la care Naya poate privi printre două pagini, înaintea unui examen sau într-o zi în care materia este prea multă.
Anul acesta, al doilea an de facultate, nu a fost deloc ușor. A fost unul mai ales teoretic, cu mult de memorat și cu examene răspândite în zile diferite. Un sistem cu totul altfel decât cel din Franța, unde toate probele se dau într-o singură săptămână.
Naya a învățat mult și s-a odihnit puțin. Dar spune asta fără să se plângă. De anul viitor, anunță ea cu bucurie în glas, lucrurile se vor schimba. Va începe practica adevărată, cu stagii prin spitale. Tot ce a acumulat până acum din cărți va prinde, în sfârșit, contur. Va fi, pentru prima dată, față în față cu pacienții.
[doxoslider:9-14]
Într-un colț al camerei, Naya și-a făcut loc de rugăciune. Icoane aduse din Siria stau alături de altele adunate de-a lungul timpului. O are și pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, primită aici, în România. Fiecare icoană spune povestea ei. Sfântul Gheorghe este unul dintre sfinții foarte iubiți de creștinii arabi. Sfântul Porfirie este legat de rugăciunea mamei pentru izbânda la învățătură a copiilor.
În micul său altar, Naya are cărți de rugăciune în limba în care simte cel mai profund. În arabă. Are și o Psaltire, și o Biblie. Toate – pline de notițe și de sublinieri. Le-a citit, le-a recitit și s-a întors la ele. Sunt semn al aceleiași conștiinciozități cu care învață și anatomia. Căci nici atunci când se roagă nu se mulțumește doar să repete, ci vrea să înțeleagă.
Aprinde candela cu untdelemn de măsline, așa cum a văzut-o pe mama ei făcând mereu. Acasă, în Siria, familia avea propria livadă de măslini și își făcea singură uleiul. Acum, îl cumpără. Odată, povestește Naya, mama ei a găsit la reducere un ulei de calitate mai slabă și l-a luat, totuși, pentru candelă. Dar, chiar în clipa în care l-a pus în vas, sticla s-a spart. Un semn: „Pentru Dumnezeu trebuie folosit doar ce e mai bun”.
[doxoslider:15-20]
Naya intră deseori în Catedrală. Uneori, pentru câteva minute. Se închină la moaștele Sfintei Parascheva și pleacă mai departe. Alteori, când are timp, rămâne la slujbă. Căci așa îi cere sufletul.
Înainte să vină la Iași, știa foarte puține despre Cuvioasa. A aflat mai multe de la duhovnicul ei, slujitor la biserica românească din Franța, unde mergea cu familia. O biserică în care slujba se săvârșește în limba franceză și în care se întâlnesc oameni veniți din mai multe colțuri ale lumii ortodoxe.
De când a auzit despre Sfântă și despre minunile ei, Naya a simțit o evlavie deosebită. Acum, Sfânta Parascheva nu-i mai e necunoscută. Acum o are aproape de inimă. Și acum locuiește alături de ea. La propriu. În aceeași curte!
[doxoslider:21-23]
De la Sfânta Parascheva în camera ei, drumul e scurt. Acolo, pe un cuier, aproape neatins, atârnă halatul alb cu însemnul Universității de Medicină „Grigore T. Popa”. În primii doi ani l-a purtat rar, doar la laboratoare. Acum, însă, abia așteaptă anul care vine. Anul stagiilor. Anul în care halatul va fi, în sfârșit, pus la treabă.
Dar mai sunt câțiva pași până atunci. Pași pe care îi face în fiecare dimineață spre facultate. Prin piața aglomerată, printre oameni și porumbei care nu se dau din cale – traseul a devenit o rutină. Dar drumul Nayei până aici nu a fost deloc simplu.
Despre Siria copilăriei nu vorbește mult. Și nici nu vrea să fie privită prin această prismă. Nu se consideră o victimă, iar amintirile ei sunt mai degrabă cele ale unei case și ale unei copilării fericite decât ale unui război. Dar un moment i-a rămas limpede în minte. În timpul unui examen, la școală, a căzut o bombă în apropierea clădirii. Atunci, tatăl ei a decis că familia nu mai poate rămâne acolo. Nu mult după aceea, cu ajutorul unei rude din partea mamei, s-au mutat în Franța.
În Franța, admiterea la Medicină a fost, pentru Naya, o piatră de poticnire. A încercat apoi studiile de limbă engleză, dar și-a dat seama că nu acolo îi este locul. Voia să fie medic încă de la 10 ani, după modelul pediatrei ei din Siria, pe care o admira mult. Așa a aflat că, pentru tinerii din Franța există și varianta de a studia în România, la Iași sau la Cluj. Iar biserica aceea din Franța – românească, dar cu slujire în limba franceză, deschisă tuturor celor veniți din diferite colțuri ale lumii ortodoxe – a avut și ea un rol în această alegere. „E visul meu de când eram mică”, spune Naya, fără nicio urmă de îndoială. Visul i se împlinește într-o țară ortodoxă. Aproape ca acasă.
A ales Iașul, pentru că admiterea începe mai devreme decât la Cluj. A trimis dosarul. A fost acceptată. Și așa au trecut aproape doi ani. În fața facultății își întâlnește mereu colegii și se bucură. Între două cursuri, o cafea și o vorbă bună fac minuni. O privesc cum povestește ceva cu o prietenă de-a ei, o româncă crescută în Franța și venită înapoi pentru anii de facultate, tot la secția franceză. Și cei mai mulți prieteni ai Nayei sunt ca ea, francezi de origini diferite.
[doxoslider:24-34]
După o perioadă extrem de aglomerată, sesiunea s-a încheiat. La o terasă din Iași, Naya și câțiva dintre colegii ei se bucură de o dimineață fără cursuri și fără examene. Vorbesc, râd, gesticulează. Au învățat mult și acum au, în sfârșit, timp să stea împreună fără să se uite la ceas. Pentru ei, pasul următor: vacanța.
[doxoslider:35-38]
Naya a plecat și ea în Franța, la familia ei. A ajuns și câteva zile la mare, pe coasta de sud. De acum, își pregătește revenirea în Iași. În camera mică din curtea Catedralei, bilețelele vor fi tot pe perete, icoanele vor fi la locul lor, iar halatul alb o va aștepta în cuier.
Din această toamnă, însă, halatul va fi pus la treabă. Urmează anul în care Naya va ieși dintre cărți și va intra, pentru prima dată cu adevărat, în spital. Un nou an universitar. Un nou pas pe drumul pe care l-a început când avea 10 ani. Și, când se va întoarce în orașul Sfintei Parascheva, va fi din nou acasă. La Iași.
